Istoricul Bisericii Penticostale Romane din Paris
Începând cu anii 1991-1992 mai mulţi fraţi români penticostali, care au imigrat în Franţa, participau la serviciile de cult ale Bisericii Baptiste Române din Paris de pe Avenue du Maine. Pe vremea aceea nu exista o biserica penticostala română, dar fraţii aveau o dorinţă vie de a căuta o părtăşie sfântă împreună unii cu alţii, în prezenţa lui Dumnezeu.
Între anii 1995-1996 se făceau rugăciuni în diferite case locuite de fraţi români: la Bondy (Ghiţă Tolan, Teo Pribeg, fraţi Lela, Dan Sighete etc.), la Sevran (fam. Lupău, fam. Scundea).
Tot în anul 1995, Dumnezeu a rânduit să găsim dragoste din partea fratelui păstor Gilbert Caristan din Biserica „Mission du Plein Evangile” din Draveil care a acceptat să participăm împeună cu fraţii francezi la seara de rugăciune de vinerea. Eram în jur de 30 de fraţi şi surori, dintre care majoritatea au emigrat în Canada şi SUA.
La începutul anului 1998, aici la Draveil, au început să se facă rugăciuni regulate joia în familiile Tolan şi Pribeg, care locuiau în curtea bisericii. Dorinţa acestor familii era ca la întrunirile de rugăciune să participe şi alţi fraţi în a căuta unitatea şi părtăşia cu toţii împreună într-o biserică.
Mulţumiri fie aduse Domnului care ne-a binecuvântat împlinind această dorinţă, fructificată cu ajutorul copiilor Săi din Biserica franceză şi a fratelui pastor Gilbert Caristan, care ne-a deschis o uşă de dragoste, acceptând să avem un moment de părtăşie în limba română sâmbătă seara.
În decurs de aproximativ doi ani la numărul celor care se adunau aici au început să vină tot mai mulţi fraţi şi surori.
La începutul anului 2000, s-a ridicat problema localului de adunare. Au fost două variante: cea a bisericii de aici „Mission du Plein Evangile” la Draveil şi o altă biserică din Paris.
Având în vedere că mulţi fraţi şi surori veneau din Paris, s-a propus supunerea la vot, ca Domnul să descopere planul Său cu privire la localul de închinare. Dumnezeu a hotărât ca aceasta să rămână la Draveil.
Pe data de 9 ianuarie 2000 s-a constituit Biserica Penticostală Română din Draveil, funcţionând cu un comitet provizoriu pe o durată de şase luni, compus din următorii fraţi:
- fratele Ghiţă Tolan – conducător;
- fratele Teo Pribeg – secretar;
- fratele Nelu Olari – casier;
- fratele Ionuţ Başa – cenzor;
- fratele Marius Lupău – membru;
- fratele Teo Rusu – membru.
Un suport important din partea lui Dumnezeu încă de la început şi până azi ne-a fost oferit prin ajutorul permanent al fratelui pastor Gilbert Caristan, care participa cu noi la serviciile de evanghelizare, oficiind toate actele de cult de care am avut nevoie. A fost sensibil la dorinţa bisericii de a se apropia tot mai mult de Domnul, ocupându-se în mod deosebit de fiecare persoană, ajutând cu dragoste la ridicarea, mângâierea şi consilierea multora.
În iunie 2000, a fost ales prin vot secret, coducera bisericii pe o perioadă de doi ani:
- fratele Teo Pribeg –conducător;
- fratele Nelu Olari – secretar;
- fratele Marius Lupău – casier;
- fratele Teo Rusu – cenzor;
- fratele Ionuţ Başa – membru.
În tot acest timp am avut vizita mai multor fraţi pastori şi evanghelişti din România: fratele Ştefan Movilă, fratele Teofil Băbuţia, fratele Moise Ardelean, fratele Riviş Tipei Pavel. S-a constituit o formaţie corală condusă de fratele Daniel Başa. Au fost oficiate botezuri nou-testamentale, căsătorii, binecuvântări de copii, stăruinţe după Duhul Sfânt.
S-au constituit clase de şcoală duminicală pentru copiii bisericii, unde Sora Dana Tolan a fost numită să se ocupe cu această lucrare.
În cadrul programelor de cult, sânbăta serara a devenit întrunire specială de tineret, avânda ca lider pe fratele Teodor Sava Coman.
Biserica română, în mic număr la început, iar mai apoi crascând tot mai mult, prin actiunea Duhului Sfânt, aşa cum ne este relatat în Fapte 9:31, a încercat să fie un loc de proposire pentru cel însetat şi flămând după Dumnezeu.
Clădirea unde funcţiona devenea tot mai neîncăpătoare. Astfel, la propunerea fratelui Gilbert s-au început lucrări de amenajare a clădirii centrale, din curtea Bisericii. În noiembrie 2002, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a multor fraţi care şi-au adus aportul, am intrat în noul local.
La adunarea generală a bisericii din iunie 2002 a fost desemnat noul comitet cu un mandat de doi ani:
- fratele Teo Pribeg – conducător;
- fratele Marius Lupău – casier;
- fratele Teodor Sava Coman;
- fratele Gabi Magda;
- fratele Ionuţ Başa;
- fratele Teo Rusu;
- fratele Victor Crişan.
Tot în acest an a luat fiinţă şi fanfara bisericii condusă de fratele Teofil Pocşoară.
În iunie 2003 fratele Grigore Creţa a fost ordinat ca presbiter în biserică.
În octombrie 2003 fratele Teo Pribeg şi fratele Marius Lupău au fost ordinaţi ca diaconi în biserică.
În 24 octombrie 2004 are loc investirea în slujba de pastor asistent a fratelui Grigore Creţa, ordinarea ca presbiter a fratelui Teo Pribeg, ordinarea de diacon a fraţilor: Daniel Todoran, Gabi Magda, Aurel Goraş, şi conducător a fratelui Marius Lupău. Deasemeni, fratele Viorel Cupşa a fost ales membru în comitetul bisericii. În decursul anilor au fost organizate numeroase botezuri nou-testamentale, au fost oficiate căsătorii, binecuvântări de copii, seri de stăruinţă, unde Domnul S-a îndurat de mulţi, botezând cu Duhul Sfânt.
În toamna anului 2004 a fost ales de biserică noul comitet administrativ:
- fratele Daniel Todoran;
- fratele Nelu Olari;
- fratele Gabi Magda;
- fratele Marius Lupău;
- fratele Viorel Cupşa;
- fratele Ghiţă Tolan;
- fratele Ionuţ Başa;
- fratele Aurel Goraş;
- fratele Teodor Sava Coman;
- fratele Ruben Ilie;
- fratele Daniel Başa.
Comunitatea română penticostală din Paris are ca misiune de bază evanghelizarea pentru cei care se găsesc aici, dar şi implicarea pentru ducerea Veştii Bune a mântuirii copiilor din orfelinate şi şcoli din România, cât şi din Republica Moldova.
Domnul a fos Acela care a călăuzit biserica din Paris prin Duhul Sfânt, ridicând învăţători, evanghelişti, prooroci şi văzători, a dat vindecare multora, a adus biruinţa şi rezolvarea problemelor, ajutând să ne maturizăm spiritual. Biserica a crescut numeric având în prezent aproximativ 600 de persoane, dintre care 400 membri înscrişi şi 180 de copii.
Mulţumim Tatălui nostru, care ne-a purtat de grijă până aici şi care ne va ajuta şi mai departe, să rămânem o cetate de lumină, o sare a pământului, într-un cuvânt o „Biserică vie” care îşi trăieşte mesajul şi îl transmite mai departe spre inimi trudite şi împovărate. Ne rugăm ca în vremea aceasta Duhul sfânt să viziteze cu o ungere prospătată Biserica Lui, fiecare slujitor să fie umplut de Duhul Sfânt şi să avem totală dependenţă de El în orice lucrare. AMIN ! |
.jpg)
