Îmi aduc aminte și astăzi de ziua în care în timp ce așteptam pe peron sosirea unui metrou și îl priveam de departe cum sosește în stație, am citit ce era scris deasupra cabinei conductorului: destinația finală. În timp ce metroul se apropia tot mai mult, am conștientizat faptul că asemenea unui metrou sau al unui tren, care se îndreaptă spre ultima stație, la fel, viața noastră se îndreaptă cu fiecare clipă care trece spre finalul ei. Cu toții suntem călători aflați în "trenul vieții" pe acest pământ, desigur un tren cu mai multe stații: copilăria, adolescența, maturitatea, bătrânețea, dar cu o singură destinație finală.
          Călăuzită de gândurile de mai sus aș vrea încă de la început, să te provoc, să te motivez cititorule drag la o analiză a călătoriei tale: spre ce se îndreaptă "trenul vieții" tale, care este ținta și scopul tău în această viață?
În cele ce urmează o să ne străduim să răspundem la câteva întrebări, printre care: ce este creștinul și viața lui, care este așteptarea creștinului, care este destinația finală a călătoriei creștinului și altele, din prisma Sfintei Scripturi -cartea de căpătâi și busola creștinilor.
          Ce este creștinul și viața lui? Apostolul Pavel în epistola adresată credincioșilor din Efes, le scrie:"voi nu maisunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu." (Efeseni 2:19)Creștinul, după cum spunea cineva, este un cetățean al Cerului aflat în tranzit pe pământ iar cetățenia pelerinilor creștini este: "în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos." (Filipeni 3:20).
          Viața creștină este un pelerinaj cu o țintă precisă, apostolul Pavel în epistola numită a bucuriei, fiind și el un pelerin, ne mărturisește alergarea sa și de ce nu, alergarea pelerinului creștin: "alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus." (Filipeni 3:14) De asemenea, viața pelerinului creștinimplică și o luptă, după cum menționează același apostol: "m-am luptat lupta cea bună (a credinței), mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui." (2 Timotei 4:7,8) Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute pe toți să iubim venirea Lui și la finalul alergării noastre să primim din Mâna Judecătorului cel drept, cununa neprihănirii.
          Care este căpetenia pelerinului creștin? Domnul Isus Hristos -pelerinul  desăvârșit, de aceea:"să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."(Evrei 12:2) Domnul Isus a venit din Cer pe pământ, pentru ca noi într-o zi să putem ajunge în Cer de pe pământ, iar toți cei care vor să ajungă în Cer, mai întâi trebuie să caute Calea care duce acolo. Însuși Domnul Isus a spus: "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." (Ioan 14:6)
           Care este așteptarea creștinului?Tatăl tuturor credincioșilor, Avraam "aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu." (Evrei 11:10) La fel și noi toți, pelerinii creștini "după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea" de aceea,   după cum ne îndeamnă apostolul Petru, "fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace." (2 Petru 3:13,14)
           Care este statutul creștinului? Eroii credinței care au murit, "fără să fi căpătat lucrurile  făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, au mărturisit că sunt străini și călători pe pământ." (Evrei 11:13) De asemenea, patriarhul David în rugăciunea sa, spunea: "înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștrii. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra ..." (1Cronici 29:15) și în altă parte: "sunt un străin înaintea Ta, un pribeag ca toți părinții mei." (Psalmul 39:12b).
           În prima sa epistolă, apostolul Petru ne spune cum să ne purtăm în timpul pribegiei noastre: "dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniseră-ți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, mielul fără cusur și fără prihană." (1Petru 1:16-19) Dumnezeu Însuși ne poruncește prin gura aceluiași apostol: "Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt", iar în a doua sa epistolă, citim: "Prea iubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă  feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul." (1Petru 2:11)
           Și totuși, oare de ce trăim ca și cum nu am muri niciodată, ca și cum am fi veșnici pe acest pământ? De ce, așa cum spunea autorul unei poezii "secătuim pământul de aur și gunoaie ...", ca în final să plecăm din această lume cu pumnii goi. "Am învățat să nu strâng în mâini prea mult lucrurile acestei lumi, pentru ca atunci când îmi vor fi luate, să nu mă doară", mărturisea scriitoarea Corie ten Boom.
           Știm că toate lucrurile construite de noi, poartă pecetea imperfecțiunii și a efemerității, sunt lucruri care se clatină, de aceea noi, pelerinii creștini, nu trebuie să ne punem încrederea în lucrurile pieritoare ale acestei lumi. Ci trebuie să ne deprindem să vedem lucrurile care nu se văd, să ne gândim și să umblăm după lucrurile de sus, după cum ne îndeamnă apostolul neamurilor: "Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă." (Coloseni 3:1-4) Mentalitatea și preocuparea pe care o avem ca pelerini este foarte importantă, deoarece ea ne va motiva și va determina felul în care ne vom trăi viața pe acest pământ în timpul pribegiei noastre.
            Trăim și muncim pentru aici și acum? Îl slujim pe Dumnezeu pentru lucrurile care se văd, pentru țara de aici? Sau, "noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice." (2 Corinteni 4:18)
            Care este scopul vieții noastre pe pământ? Putem spune căci: "noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele?" (Efeseni 2:10) Îndemnul meu este acela de a nu trece prin viața aceasta ca simpli călători, ci de a fi ambasadorii lui Dumnezeu aici pe acest pământ, să ne trăim deci viața cu folos pentru Isus Hristos.
             În concluzie, care este destinația finală a creștinului? Cerul, dar Cerul, după cum spunea scriitoarea Joni Eareckson-Tada, este un loc pregătit de Dumnezeu pentru oamenii pregătiți pentru Cer. Deci, să ne pregătim cu toții pentru Cer încă de aici, în fiecare zi și să nu uităm că:"nimic întinat, nimeni care trăiește în spurcăciune și  în minciună, nu va fi acolo."(Apocalipsa 21:27)
             Dragul meu cititor, Dumnezeu să ne ajute ca în iureșul acestei vieți, să nu pierdem din vedere niciodată destinația finală și ținta noastră, să ne amintim în fiecare zi de statutul nostru și de faptul că pe creștin nimic nu-l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
             Să nu uităm că: "noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit." (Romani 8:37). Fie ca versurile de mai jos să constituie imnul fiecărui pelerin creștin în călătoria sa, pe acest pământ.

 Sunt doar un călător pe-acest pământ
cu inima legată de Cerul Tău Sfânt.
Iar dacă ochii-mi plâng de dorul Tău,
lacrimile mele, Doamne Tu le strângi, în burduful Tău".